Vârstnicii singuri au găsit un sprijin | Fundația Regală Margareta a României
Vârstnicii singuri au găsit un sprijin | Fundația Regală Margareta a României
28932
post-template-default,single,single-post,postid-28932,single-format-standard,ajax_updown_fade,page_not_loaded,,qode-theme-ver-9.5,wpb-js-composer js-comp-ver-4.12,vc_responsive,elementor-default,elementor-kit-28060

Vârstnicii singuri au găsit un sprijin

Vârstnicii singuri au găsit un sprijin

Imaginează-ți că petreci zile sau chiar săptămâni întregi fără să vorbești cu o altă persoană. Imaginează-ți că pornești televizorul sau radioul doar ca să poți auzi vocea cuiva. Imaginează-ți că te uiți pe fereastră la vecinii tăi care merg la muncă, își cară cumpărăturile sau se joacă cu copiii lor, amintindu-ți de o perioadă în care și tu făceai aceleași lucruri zi de zi.

Pentru aproape un milion de vârstnici din România, această situație nu este doar un scenariu imaginat. Este, din păcate, realitatea lor.

Pasionată din tinerețe de lectură, doamna Elena și-a petrecut o mare parte din viață în compania cărților, ca bibliotecară într-un mic orășel de provincie. Însă, cum trecerea timpului este neîndurătoare, viața doamnei Elena s-a schimbat dramatic odată cu atingerea senectuții. Astăzi, la 87 ani, singurătatea și frica de necunoscut și-au pus amprenta asupra vieții sale, mai ales de când problemele de sănătate s-au agravat: este hipertensivă, duce un război cu o boală cruntă de sânge, nu se poate deplasa singură și se descurcă cu greu chiar și atunci când vine vorba de mâncat. Pe lângă toate acestea, nu mai are pe nimeni care să-i aline bătrânețea, după ce rudele și prietenii ei s-au stins, rând pe rând, din viață.

Domnul Gheorghe este unul dintre vârstnicii pe care soarta nu i-a cruțat la bâtrânețe. Pe cât de fabuloasă și plină de curaj a fost viața sa în tinerețe, pe atât de singură și inactivă a devenit odată cu înaintarea în vârstă. Domnul Gheorghe a copilărit la țară, în Ardeal. Pe părinții lui nu i-a cunoscut prea bine, fiindcă s-au stins din viață când acesta era foarte mic. A rămas în grija bunicilor materni, de care își amintește cu plăcere. De profesie, a fost aviator și când se uită pe geam la păsările de pe cer, le invidiază. În prezent, la 85 ani, se descurcă destul de greu. Nu se poate deplasa cu piciorul stâng și trăiește din pensia tăiată. Deși are un fiu, acesta nu a păstrat legătura cu tatăl său. Nu beneficiază de niciun ajutor financiar și nici măcar emoțional, deoarece nimeni nu îl mai vizitează. Singurul care îl mai ajută, atunci când poate, este un vecin care îi mai oferă câteva produse alimentare pentru a supraviețui.

Doamna Elena și domnul Gheorghe sunt doi dintre cei 5500 de seniori pe care Fundația i-a sprijinit în 2021, atât din punct de vedere emoțional, prin consiliere psihologică și alinarea singurătății, cât și material, prin produse sau tichete sociale, prin facilitarea accesului la îngrijire sau sprijin practic la domiciliu, susținere și dotări pentru asistenții sociali din comunități.

Nu îi lăsăm singuri la greu pe vârstnicii care au nevoi urgente!



Doneaza