Gabriela Iordache, o carieră determinată de o serie de întâmplări frumoase | Fundația Regală Margareta a României
Gabriela Iordache, o carieră determinată de o serie de întâmplări frumoase | Fundația Regală Margareta a României
27748
post-template-default,single,single-post,postid-27748,single-format-standard,ajax_updown_fade,page_not_loaded,,qode-theme-ver-9.5,wpb-js-composer js-comp-ver-4.12,vc_responsive

Gabriela Iordache, o carieră determinată de o serie de întâmplări frumoase

Gabriela Iordache, o carieră determinată de o serie de întâmplări frumoase

Întreaga carieră și-a dedicat-o lucrului cu copiii și cu tinerii, iar faptul că poate contribui la modelarea destinului lor și la  formarea lor ca oameni este ceea ce o face să continue pe acest drum. De 10 ani, Gabriela Iordache este coordonatorul programului național Tinere Talente, implicându-se cu entuziasm, responsabilitate și, deseori, emoții intense, în toate activitățile acestuia. Înconjurată de cei mai talentați tineri aflați la început de drum, dar și de artiști deja consacrați, Gabriela învață mereu de la aceștia, îmbogățindu-se continuu, atât personal, cât și profesional.

1.Când ai început să lucrezi în sectorul neguvernamental? Povestește-ne pe scurt despre traseul tău profesional.

Lucrez cu oamenii de atât de multă vreme, încât primul impuls a fost să spun că dintotdeauna. În domeniul ONG lucrez de 17 ani, iar înainte am fost consilier școlar, psiholog la Protecția Copilului și educatoare. Am lucrat cu copii, cu elevi de liceu, tineri din centre de plasament care erau pregătiți pentru o viață independentă, iar în prezent lucrez cu tineri artiști – muzicieni și artisti vizuali.

Traseul meu în domeniul ONG -ului se datorează unor serii de întâmplări frumoase care, la început, nu aveau un sens precis pentru mine.  Am fost invitată la un interviu pentru un job la o Fundație din Germania care dorea să implementeze un proiect în Bucuresti și care avea nevoie  de un psihopedagog cu experiență în lucrul cu tinerii din centre de plasament. Aplicațiile primite de ei pentru acel job erau într-un număr foarte mare, dar aplicanții nu aveau experiența potrivită, iar eu am obținut jobul într-un proiect ce s-a derulat pe parcursul a 4 ani .

Apoi, mi-am găsit locul în echipa Fundației Regale Margareta a României, ca psiholog la Centrul Generatii în primii ani, apoi ca și coordinator de voluntari și coordonator al programelor dedicate tinerilor O meserie pentru viitor și Tinere Talente. Recent am preluat și managementul proiectului cu finanțare europeană Școala Generații – prevenirea abandonului școlar prin implicarea comunității.

2.Ce te motivează te dedici în continuare doemeniului social?

Am avut ocazia ca, peste ani, să îi întâlnesc pe copiii și tinerii cu care am lucrat și am constatat cu bucurie că am conturat destine, că prin ceea ce am făcut am produs o schimbare în bine în viața multora dintre ei. Faptul că acești oameni imi spun că sprijinul meu a făcut diferența în destinul lor, pentru mine contează  enorm și mă motivează în fiecare zi de lucru.

Eu cred că menirea noastră, a celor care lucrăm în ONG-uri, este aceea de a mijloci întâlniri între cei care au ceva de dăruit și cei care au atâta nevoie să primească o mână de ajutor la momentul potrivit. Și când spun ceva de dat, nu mă refer neapărat la bani, la lucruri materiale. Mă refer în primul rând la timp, implicare, sfaturi, empatie și chiar dragoste (de oameni, de artă).

Am constatat, de-a lungul carierei mele, că sunt enorm de mulți oameni care vor să ajute, vor să se implice, dar de cele mai multe ori nu știu cum, nu au ocazia sau le lipsește spiritul de inițiativă. Și aici intervenim noi, prin proiectele pe care le derulăm în cadrul Fundatiei. Îi aducem laolaltă pe cei dornici să ajute cu cei care au nevoie de ajutor. Iar aceste întâlniri sunt, pentru mulți dintre beneficiarii noștri, momentele decisive în viață, ocazii unice cu care probabil nu s-ar fi întâlnit niciodată dacă nu ne implicam noi, daca nu facilitam un anumit tip de sprijin.

3.Cum crezi că te-a schimbat faptul că lucrezi într-un ONG?

Mereu am lucrat cu oamenii, cred că asta este menirea mea în lumea asta. Sunt o persoană empatică, mereu am fost, și sunt atentă la nevoile altora. Este ceva cu care m-am născut, sau poate am învățat de la mama mea, care a lucrat o viață ca profesor și care a iubit să lucreze cu copiii. Munca în ONG m-a schimbat enorm. Am avut de câștigat în plan personal și profesional pentru că acum am căpatat deprinderea de a căuta peste tot oportunități. Am învățat că lipsa  resurselor sau a șanselor nu sunt piedici de netrecut. Și fondurile și șansele există undeva, trebuie doar căutate.

4.Care este rolul tău în organizație?

De 10 ani, coordonez programul national Tinere Talente, iar în ultimii 2 ani am preluat și managementul proiectului Școala Generatii – prevenirea abandonului școlar prin implicarea comunității, finanțat prin fonduri europene. Prin rolul meu profesional, reușesc să atrag în fiecare an persoane-resurse valoroase pentru Fundație – colaboratori și mentori în proiectele noastre.

5.Ce îți place cel mai mult din ceea ce faci?

Este imposibil să aleg ceva din ce fac, e ca și cum o mamă ar alege între cei 5 copii ai săi. Îmi place absolut tot ce fac și mă implic cu entuziasm, de la procesul de selecție a bursierilor – cu toată emoția pe care o trăiesc citind dosarele celor care aplică, întâlnirea cu membrii juriului,  evenimentele de promovare – concertele, expozițiile, mentoratele, până la gala de absolvire a tinerilor, implicarea mea în organizarea Concertului Regal.

Tabăra de creație  este de fiecare dată o provocare, organizarea și tot ce se creează în jurul taberei este minunat.  Am fost împreună cu tinerii talentați multă vreme în tabără la Teșcani, la Muzeul Național George Enescu – deja era o tradiție acolo, aveam ritualurile noastre, de la gimnastica de dimineață la concertul și expoziția de final de tabară în care invitam oamnenii din sat dar și turistii, aflați în vizită la muzeu, jocurile la participam cot la cot cu tinerii, prieteniile care trăiesc și astăzi între bursierii de atunci. Aceste momente devin și amintirile mele de viață.

6.Cum este să lucrezi atât cu artiști consacrați, dar și cu tineri talentați aflați la început de drum?

La început, când am preluat proiectul, am avut mari emotii, dar îmi plăcea atât de mult și aveam o mare motivație să reușesc să îl dezvolt, să îl cresc. Aveam trac atunci când mă întâlneam cu marii artiști pe care îi invitam ca mentori. Încă am aceste emoții, chiar și acum, după 10 ani. Îmi amintesc și acum când am organizat prima oară masterclasul cu Maestrul Vasile Moldoveanu, marele tenor cu cea mai longevivă carieră la Metropolitan Opera. La cei 70 ani de ani avea energia unui tânar de 20 de ani și împartășea cu generozitate și profesionalism  experiența de o viață.  O saptămană a durat masterclasul, iar eu am fost efectiv pe pilot automat. O săptămană magică la finalul căreia eram toți fascinați de personalitatea, de simplitatea acestui mare OM, iar eu eram mulțumită de ce se întâmplase frumos pentru toți participanții. Este o bucurie și o îmbogățire permanentă! Învăț mereu de la tineri, învăț mereu de la mentori.

7.Care au fost cea mai mare provocare și cea mai mare satisfacție din activitatea ta, de până acum, la Fundație?

Cea mai mare provocare a fost înființarea orchestrei Fundației. A fost cel mai frumos proiect în cadrul programului Tinere Talente, a cărui idee a venit la o discuție la cafea cu dirijorul și mentorul Tiberiu Soare, când încercam să identificăm alte modalități de a susține tinerii talentați. Selecția membrilor orchestrei am făcut-o împreună. Am primit foarte multe aplicații, am programat și am sunat toți candidații, audiția fiind programată la aproximativ o lună după ce eu suferisem o operație foarte grea. Era foarte frig în Conservator, acolo unde avea loc audiția, si îmi amintesc cum Tiberiu mi-a spus că ar fi mai bine să merg acasă. Am plecat acasă, mi-am pus cizmele și paltonul și m-am întors să continuăm selecția. A fost doar începutul  unui alt proiect frumos. În acelasi an, am organizat masterclass cu rezidență și cu participarea a trei mentori pentru a pregăti Orchestra și programul muzical ce urma să fie prezentat la Concertul Regal. În luna octombrie, tânăra si talentata noastră Orchestră a susținut Concertul Regal pe scena Ateneului Român, bucurându-se de aprecierile criticilor muzicali și de aplauzele publicului. Acum, după atâția ani, mă întâlnesc cu cei care au fost atunci pe scenă și care încă își amintesc cu bucurie de debutul lor într-o Orchestră mare“, în care li s-a acordat încredere si le-a fost validată valoarea confirmată astăzi de pozițiile importante pe care le ocupă în orchestrele din țară si din străinătate.

8.Există o întâmplare, o amintire profesională pe care o prețuiești cel mai mult?

Sunt mai multe momente pe care le pretuiesc, îmi este iarăși greu să aleg. Gala Tinere Talente îmi oferă provocări în fiecare an, alegerea temei, dezvoltarea conceptului, organizarea și toate situațiile neprevăzute, frumoase dar și greu de gestionat care sunt nevăzute și neștiute de publicul din sală. Masterclassul de muzică de cameră susținut de doamna Verona Maier este unul dintre momentele pe care le aștept mereu cu emoție și drag. Rămâne amintirea înființării Orchestrei Fundatiei și prezența bursierilor în calitate de soliști pe scena Ateneului la Concertul Regal în 2014, bucuria de la repetiții, tristețea de după concert că s-a terminat.

Am fost decorată în anul 2016 de către Majestatea Sa Margareta cu  Medalia Custodele Coroanei române, pentru contribuția pe care am avut-o la dezvoltarea programului Tinere Talente, pentru extinderea lui la nivel național și pentru înființarea Orchestrei Fundației, lucru care m-a  emoționat și motivat  mai mult.

9.Care sunt valorile tale, lucrurile care contează pentru tine?

Generozitatea, iubirea pentru oameni, responsabilitatea, sinceritatea, asumarea, respectul pentru cei din jur sunt câteva din valorile după care mă ghidez. Contează să fac mereu ce spun că fac, să respect oamenii și promisiunile făcute.

10.Ce hobby-uri ai si ce ți-ai dori să faci pe plan personal și nu ai reușit încă?

Îmi place să merg la concerte, în parc, dar în parcuri mari cu verdeață și mulți copaci, împreună cu Tudor, baiețelul meu de 5 ani. Îmi place să citesc, să călătoresc. Nu am reușit încă, deși îmi doresc foarte mult, să ajung în Japonia. Îmi place foarte mult Viena, unde am fost de mai multe ori, dar nu am reușit să ajung niciodată de Crăciun. Sper să nu mai amân mult timp să pun în practică aceste dorințe.

 

 

 



Doneaza