Cristina Ciupercă, ajutorul extraordinar pentru vârstnicii în nevoie | Fundația Regală Margareta a României
29034
post-template-default,single,single-post,postid-29034,single-format-standard,ajax_updown_fade,page_not_loaded,,qode-theme-ver-9.5,wpb-js-composer js-comp-ver-4.12,vc_responsive,elementor-default,elementor-kit-28060

Cristina Ciupercă, ajutorul extraordinar pentru vârstnicii în nevoie

Cristina Ciupercă, ajutorul extraordinar pentru vârstnicii în nevoie

Cu peste șase ani de activitate profesională îndreptată spre nevoile persoanelor vârstnice, Cristina este unica voce pentru seniorii care apelează cu speranță Telefonul Vârstnicului. În cadrul Fundației Regale Margareta a României, Cristina se asigură de bunăstarea beneficiarilor din proiectul Telefonul Vârstnicului, acordând recomandări de servicii socio-medicale din fiecare regiune a țării și informații esențiale pentru seniori, având rolul de a contribui semnificativ la creșterea calității vieții lor.

Povestește-ne un pic despre tine și experiența ta în domeniul asistenței sociale și în cadrul Fundației.

Mă numesc Cristina, am 31 de ani, sunt asistent social, iar activitatea mea profesională este îndreptată de mai bine de 6 ani către nevoile persoanelor vârstnice. Probabil acesta este motivul pentru care, deși lucrez din luna mai a acestui an în cadrul proiectului Telefonul Vârstnicului, adaptarea a fost una rapidă, atât pentru mine, cât și pentru beneficiari. Un alt avantaj al deschiderii acestora a reprezentat faptul că majoritatea erau deja incluși în programul nostru de socializare, unii dintre ei chiar de mai mulți ani. Astfel, relația de prietenie s-a legat mult mai ușor pentru că beneficiarii erau obișnuiți să comunice periodic cu o persoană caldă, care îi asculta cu atenție și empatie.

Ai întâmpinat dificultăți în interacțiunea cu persoanele vârstnice care ne apelează?

Multe dintre persoanele vârstnice sunt sociabile, dornice să ne povestească din experiențele lor de viață sau chiar lucruri cotidiene, pentru că un număr foarte mare dintre acestea resimt acut sentimentul singurătății. Pe de altă parte, sunt și vârstnici care se deschid mai greu ca urmare a durerilor fizice și sufletești, însă în cele din urmă ne transmit cât de benefică este comunicarea periodică cu noi – asistenții sociali de la Telefonul Vârstnicului.

A existat vreun caz care te-a impresionat în mod special, de când lucrezi la Fundație?

Unul dintre cazurile care mă impresionează mai mult este cel al unei doamne în vârstă de 95 de ani, care și-a pierdut unica fiică pe când aceasta avea 49 de ani. Este singură de foarte mult timp, rămânând văduvă acum mai bine de 30 de ani. Totuși, în ciuda vârstei înaintate, a problemelor de sănătate și a singurătății, doamna continuă să se ocupe singură de activitățile zilnice, inclusiv cele gospodărești; spune că nu îi este ușor, dar afirmă că dacă Dumnezeu i-a mai oferit o zi, este de datoria sa să nu și-o petreacă stând în pat. Doamna mi-a spus că are niște răni sufletești care nu se vindecă, dar cu toate acestea mă surprinde căldura și bunătatea sa; fiecare convorbire se încheie cu sfaturi din partea dumneaei, precum „bucură-te de soare, de natură, de fiecare zi primită și de oamenii din jur – chiar dacă aceștia nu au numai calităti, învață să primești doar ce e bun!”.

Care sunt cele mai mari provocări ale vârstnicilor pe care le-ai identificat în timp?

Deși sărbătorile de iarnă reprezintă un motiv de entuziasm și bucurie pentru majoritatea dintre noi, am constatat că pentru persoanele vârstnice este o perioadă mai apăsătoare, chiar dificilă din cauza singurătății și a dorului de cei dragi. Totuși, chiar dacă mulți dintre vârstnici sunt singuri și nu sunt vizitați, am constat că cei mai mulți au păstrat obiceiul de a-și face curățenie generală în locuință, de a găti (inclusiv bărbații) și chiar de a-și decora casa cu o crenguță de brad și câteva ornamente vechi, cu speranța că cineva le va trece pragul.



Doneaza