Mihaela Bădoiu, un psiholog-psihoterapeut ghidat de umanitate, empatie și compasiune

03 nov. Mihaela Bădoiu, un psiholog-psihoterapeut ghidat de umanitate, empatie și compasiune

În 2017 a avut o experiență pe care ne-o dorim cu toții, dar de care puțini au parte – dragoste la prima vedere. Și ce este și mai frumos este că relația încă există și se dezvoltă, oferă provocări, noi experiențe, dar și cele mai frumoase daruri. Este vorba despre colega noastră, Mihaela Bădoiu și legătura pe care o are cu Centrul Comunitar  „Generații”, în cadrul căruia ocupă funcția de pshilog-psihoterapeut. De 4 ani, a înlocuit clienții unui cabinet de psihoterapie cu copiii și familiile din medii defavorizate, pe care îi ajută să își depășească fricile, să se dezvolte, să își dezvolte potențialul și să se autodepășească. Pentru ea, lucrul cu cei mici este o experiență înălțătoare, iar activitatea într-un ONG este una profund transformatoare pe care o recomandă din tot sufletul.

1. Spune-ne un pic despre experiența ta în sectorul neguvernamental?

Privind înapoi spre anii petrecuți la Fundația Regală Margareta a României, aș îndrăzni să spun că fiecare om ar avea de câștigat din munca în cadrul sectorului neguvernamental. Este un context foarte bun de creștere și de practicare a valorilor de viață. Toți anii anteriori, de formare clinică și de muncă din cabinetul de psihoterapie, precum și supervizarea, au contribuit la perfecționarea mea ca psiholog – psihoterapeut. De asemenea, mi-am dat seama că aceasta este profesia pe care o pot practica cu pasiune, indiferent de mediul în care mă aflu. Ulterior, deoarece am simțit că este momentul pentru o nouă experiență, în 2017, am ales să mă alătur mediului ONG, ca psiholog în cadrul Centrului Comunitar „Generații”. Universul descoperit aici mi-a schimbat perspectiva asupra vieții și m-a făcut să îmi doresc să mă specializez în susținerea psihologică a copiilor și astfel să mă simt împlinită profesional și personal. Deși a fost prima experiență cu mediul ONG-ist, pot spune că a fost „dragoste la prima vedere”; de aceea, consider că fiecare român ar avea de câștigat dintr-o astfel de experiență.

2. Ce anume te motivează să continui această muncă?

Odată descoperită pasiunea vieții, intri în starea de flux (cum îi spunem în limbaj psihologic) și realizezi că sensul vieții este să contribui la bunăstarea celor din jur. Esența motivației mele izvorăște din conexiunea psihologică creată cu micii mei clienți (beneficiarii Centrului), iar recompensa cea mai mare este atunci când acești copii își dezvoltă abilități consistente pentru viață. Este o experiență profund înălțătoare atunci când poți vedea cum crește și se dezvoltă un copil, care, la un moment dat, ar putea deveni un medic, avocat sau profesor de mare succes.

3. Cum crezi că te-a schimbat faptul că lucrezi într-un ONG?

Ce întrebare bună! Pentru mine este o experiență profund transformatoare, iar Mihaela din 2021, este diferită de persoana care era în 2017. Munca alături de copii este o sursă inepuizabilă de energie, nu este mereu ușoară, dar cu siguranță este înălțătoare. Apoi, a lucra într-o echipă de oameni cu aceleași valori și obiective – unde „a face bine” este un stil de viață, nu doar un motto – îți oferă o structură și te formează într-un mod fundamental pentru viață. Cred, fără urme de îndoială, că împreună suntem mai puternici, iar ceea ce reușim noi să facem la Centrul Comunitar „Generații” este rezultatul unei reale munci de echipă.

4. Care este rolul tău în organizație?

Ca formare de bază sunt psiholog clinician și psihoterapeut certificat în abordarea integrativă, iar în cadrul organizației muncesc de patru ani și jumătate. În calitate de psiholog – psihoterapeut, zi de zi, le sunt alături copiilor și părinților care provin din mediile defavorizate. Oameni cu suflet mare și care, dacă beneficiază de susținere din  partea semenilor, ajung să-și reinventeze viața. Dincolo de activitatea de consiliere individuală, susțin diferite grupuri de dezvoltare personală și emoțională. Atât consilierea, cât și grupurile, reprezintă contexte de siguranță psihologică în care copii și adolescenții se pot întâlni cu propriile lor frici, pe care le transformă în puncte de creștere. Aceasta este pentru mine „puterea ființei umane”, să ai un loc în care să te întâlnești cu propriile gânduri și emoții, iar datorită siguranței și încrederii transmise de un alt om să te ridici din propria cenușă mai puternic ca oricând. Asta fac eu în organizație, le inspir beneficiarilor încredere, îi ajut să-și descopere potențialul și să lupte pentru visurile lor cele mai importante.

5. Ce îți place cel mai mult din ceea ce faci?

Mă simt binecuvântată să lucrez cu cei mici, consider că avem foarte multe de învățat de la ei și, după cum îmi spuneau formatorii la unul dintre cele mai recente programe de formare la care am participat – de calitatea relațiilor noastre depind calitatea și durata vieții noastre. Asta îmi place cel mai tare, să le arăt beneficiarilor cum se dezvoltă, se cultivă și se menține o relație de calitate. În lumea psihologiei științifice, multă vreme s-a vorbit despre inteligența cognitivă, apoi de cea emoțională, iar de un deceniu vorbim despre inteligența relațională – de asta au nevoie copiii României pentru a ajunge adulți de succes.

6. Care a fost cea mai mare provocare și cea mai mare satisfacție din activitatea ta, de până acum, la Fundație?

De-a lungul timpului, am trecut prin multe provocări, dar și prin infinite momente de satisfacție. Munca cu oamenii, pe cât este de înălțătoare, pe atât de dificilă poate fi uneori. Însă, cu toată sinceritatea, recunosc că pandemia m-a scos cel mai mult din zona mea de confort. Dincolo de rolul de psiholog, sunt un om care simte, care trăiește și care iubește structura. Ei bine, de când cu situația pandemică viața a căpătat o altă culoare, iar certitudinea a rămas doar un deziderat plăcut. Împreună cu echipa Centrului a fost nevoie să ne reinventăm (într-un timp record), să ne adaptăm la noua realitate și să le oferim celor mici stabilitate pentru a nu fi copleșiți de frică și anxietate. Vă puteți imagina că nu a fost ușor, dar vorba marelui Darwin – nu cel mai inteligent sau cel mai puternic supraviețuiește, ci acela care se adaptează cel mai bine. Asta am făcut și noi, ne-am flexibilizat psihologic și ne-am susținut unii pe ceilalți pentru a merge cu încredere mai departe. În ceea ce privește satisfacțiile, consider că fiecare zâmbet de pe chipul unui copil, fiecare mulțumesc rostit din inimă și fiecare frică depășită de către un beneficiar este parte din cele mai frumoase daruri pe care le primesc de la viață. Poate că alții se gândesc, cu precădere la satisfacții ca la niște bunuri materiale, pentru mine satisfacțiile adevărate sunt de altă natură și îmi inundă sufletul de fericire și bucurie.

7. Care sunt valorile tale, lucrurile care contează pentru tine?

Cred cu tărie că este necesar să evoluăm, în permanență, și să ne păstrăm umanitatea într-o lume care are nevoie de tot mai multă empatie și compasiune. De curând, am citit într-una dintre cărțile de dezvoltare personală că valorile sunt precum un far călăuzitor în viață, dacă ai valori chiar și în momentele de beznă psihologică și ceață emoțională te poți ghida fără prea mari necazuri. Așadar, umanitatea, empatia și compasiunea sunt ghizii mei de încredere, iar atunci când mă întâlnesc cu provocările mă întreb „ce am de învățat de aici și cum anume aș punea să îmi exprim valorile de viață”. Fac asta în mod constat, la muncă și acasă, indiferent de rolul în care mă implic, cel de psiholog, mamă sau de iubită, valorile sunt aceleași, pentru că credința mea este aceeași.

8. Ce hobby-uri ai și ce ți-ai dori sa faci pe plan personal și nu ai reușit încă?

Sper să nu pară foarte ciudat, dar îmi voi da voie să dau din casă. Unul dintre hobby-urile mele este reprezentat de studiu. Sunt o femeie cu o înclinație spre învățare, este o moștenire de la părinții mei, drept urmare, atunci când programul îmi permite, îmi place să mă pierd într-o librărie și să-mi cumpăr cele mai recente publicații de specialitate. Mă pasionează psihologia dezvoltării, autoreglarea emoțională și tot ceea ce ține de psihologia relațiilor. De asemenea, mă împlinește foarte mult timpul petrecut  alături de  fetița mea, Rania, iar dorința cea mai mare este să îi ofer și mai mult timp de calitate. Însă, tot la capitolul hobby-uri voi enumera și sportul, cred că echilibru în viața unui om este asigurat de triada minte – corp – spirit. De minte mă ocup atunci când citesc și meditez, de corp atunci când fac mișcare, iar de spirit atunci când, la sfârșitul unei zile, îmi strâng fetița în brațe și realizez cât de fericită sunt pentru că „m-a ales” să-i fiu mamă.