Română
06 sept. Roxana Molocea, mereu aproape de vârstnicii singuri
Roxana este de profesie asistent social, iar în prezent este coordonatorul programului Telefonul Vârstnicului. A fost implicată în lansarea și dezvoltarea liniei telefonice încă de la început, fiind și una dintre vocile care au răspuns cu căldură și au oferit sprijin seniorilor în nevoie. Încă din facultate, Roxana a lucrat cu diverse categorii sociale vulnerabile, copii și tineri aflați în diferite situații de risc și vârstnici afectați de Alzheimer sau alte tipuri de tulburări de memorie. Prin munca ei, își dorește să ajute la schimbarea situației în bine a vârstnicilor care au dreptul la o viață frumoasă.
1.Spune-ne un pic despre experiența ta în sectorul neguvernamental.
Am început activitatea în acest domeniu încă din facultate lucrând cu copii care se aflau în diferite situații de risc. După câțiva ani, am început să lucrez într-un centru rezidențial cu vârstnici cu Alzheimer și alte tipuri de demență. Așa am descoperit plăcerea de a lucra cu vârstnicii, am prins drag de ei și de poveștile lor. La Telefonul Vârstnicului lucrez dinainte de lansare când, împreună cu colega mea, am construit baza de date cu instituții din domeniul social, pline de emoții dacă va suna telefonul. Luna aceasta se împlinesc 6 ani de când sunt implicată în acest proiect minunat și unic în România.
2. Ce anume te motiveaza să continui această muncă?
Motivația vine din credința că oamenii au dreptul la o viață frumoasă, liniștită, fără lipsuri, indiferent de vârstă. Lucrând atât cu copii, iar mai apoi cu vârstnici, am realizat că în ceea ce îi privește pe bunici, nu există aceeași implicare pentru a le respecta acest drept. Îmi doresc să ajut în continuare la schimbarea acestei situații, iar Fundația îmi oferă acest cadru.
3. Cum crezi că te-a schimbat faptul că lucrezi într-un ONG?
Încă din liceu mi-am dat seama că vreau să lucrez în sectorul ONG și să sprijin oamenii aflați în dificultate. Sunt norocoasă că fac zi de zi ceea ce îmi place. Munca în acest domeniu m-a ajutat să mă dezvolt pe toate planurile, iar seniorii m-au făcut să înțeleg că fericirea constă în lucruri și fapte mici și simple.
4. Care este rolul tău în organizație?
De 2 ani de zile coordonez proiectul Telefonul Vârstnicului. Lucrez cu o echipă minunată formată din 3 asistenți sociali și 15 voluntari dedicați, care vorbesc săptămânal cu vârstnici singuri, care nu mai au pe nimeni. Anterior, am lucrat 4 ani ca asistent social în cadrul aceluiași proiect, răspunzând la mii de vârstnici din toată țara.
5. Ce îți place cel mai mult din ceea ce faci?
Îmi place că lucrez cu oameni motivați și dedicați cauzei, oameni care iubesc vârstnicii și care prețuiesc experiența și poveștile lor.
6. Care au fost cea mai mare provocare și cea mai mare satisfacție din activitatea ta, de până acum, la Fundație?
Pandemia COVID-19, care a venit pe neașteptate, a fost de departe cea mai mare provocare. Vârstnici din toată țara ne sunau speriați, încercând să găsească vorbe care să îi liniștească, dar și resurse materiale. Bucuria mare a fost că am reușit, în doar câteva zile, să găsim resurse la nivel de echipă de proiect și să revizuim într-un timp foarte scurt baza de date. La nivel de Fundație, am dezoltat noi servicii în sprijinul vârstnicilor, iar satisfacția nu a întarziat să apară.
7. Care sunt valorile tale, lucrurile care contează pentru tine?
Îmi place să ajut oamenii, să îi fac să zâmbească și să uite de greutăți. Știu că de multe ori nu avem resurse materiale să schimbăm cu mult viața unui om, însă mi-am dat seama că o vorbă bună și un zâmbet fac minuni.
8. Ce hobby-uri ai si ce ți-ai dori să faci pe plan personal și nu ai reușit încă?
Îmi place foarte mult să călătoresc, fie că fac drumeții, vizitez obiective turistice sau stau într-un parc pe iarbă. Îmi place să citesc și să stau la povești cu prietenii. Mi-aș dori să rămân mereu activă și să mă bucur de ce mă înconjoară.
